perete

wall of fame
wall of shame
wall of repenting
ne lovim de ziduri mereu.trebuie sa trecem prin ele ca sa ne atingem scopul, si uneori materialul e atat de dur si de actual incat renunti.
ieri cand ma indreptam inspre restaurant ( cu toate durerile si suferintele un om trebuie sa manance) am vazut un perete care m-a facut sa gandesc putin peste granite. daca inainte cu 10 minute totul era negru si lumina era o farsa, brusc lucrurile s-au schimbat. de la un perete..
ingradea niste balarii crescute prea mult. era probabil parasit de mult dar spre deosebire de vremurile cand eram eu mica si treceam prin zona aia tinandu-ma de nas,acum se putea respira;chiar bine as putea adauga, pentru un teren plin de balarii. si merg mai departe si vad scris cu un sablon din doua in doua placi de beton cu un rosu sters "proprietate privata. nu aruncati gunoaie". acum sa ma ierte inalta societate ca va trebui sa fac apel la putin rasism, dar este involuntar. zona este populata de persoane de etnie rroma, cu care eu personal nu am nimic, insa nu mi s-a parut niciodata un neam de oameni obedianti. iata ca au ascultat. poate ca a fost si ceva taxa intre acest armistitiu, cert este ca se vede ca s-a respectat de ambele parti.
si m-a facut sa gandesc. in mod clar nu te duci sa iti arunci gunoaiele in curtea vecinului doar pentru ca suporta mai multi saci. proprietate privata...nu aruncati gunoaie...fiind proprietatea mea privata m-am decis ca ar fi cazul sa umblu intre gunoaiele din mine, si sa sortez ce sa dau mai departe spre o groapa de gunoi in toata regula si ce ar putea fi folositor, un pop art de toata frumusetea.